țevioară

Romanian

Etymology

From țeavă +‎ -ioară.

Noun

țevioară f (plural țevioare)

1. diminutive of țeavă

Declension

Declension of țevioară

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țevioară	țevioara	(niște) țevioare	țevioarele
genitive/dative	(unei) țevioare	țevioarei	(unor) țevioare	țevioarelor
vocative	țevioară, țevioaro		țevioarelor

References

• țevioară in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN