țevucă

See also: tēvuča

Romanian

Etymology

From țeavă +‎ -ucă.

Noun

țevucă f (plural țevuci)

1. diminutive of țeavă

Declension

Declension of țevucă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țevucă	țevuca	(niște) țevuci	țevucile
genitive/dative	(unei) țevuci	țevucii	(unor) țevuci	țevucilor
vocative	țevucă, țevuco		țevucilor

References

• țevucă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN