țișni

Romanian

Verb

a țișni (third-person singular present țișnește, past participle țișnit) 4th conj.

1. Obsolete form of țâșni.

Conjugation

    conjugation of țișni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a țișni
gerund			țișnind
past participle			țișnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țișnesc	țișnești	țișnește	țișnim	țișniți	țișnesc
	imperfect	țișneam	țișneai	țișnea	țișneam	țișneați	țișneau
	simple perfect	țișnii	țișniși	țișni	țișnirăm	țișnirăți	țișniră
	pluperfect	țișnisem	țișniseși	țișnise	țișniserăm	țișniserăți	țișniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țișnesc	să țișnești	să țișnească	să țișnim	să țișniți	să țișnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țișnește			țișniți
	negative		nu țișni			nu țișniți

References

• țișni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN