țâșni

Romanian

Etymology

From țâșt +‎ -i.

Verb

a țâșni (third-person singular present țâșnește, past participle țâșnit) 4th conj.

1. to gush
2. to spring

Conjugation

    conjugation of țâșni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a țâșni
gerund			țâșnind
past participle			țâșnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țâșnesc	țâșnești	țâșnește	țâșnim	țâșniți	țâșnesc
	imperfect	țâșneam	țâșneai	țâșnea	țâșneam	țâșneați	țâșneau
	simple perfect	țâșnii	țâșniși	țâșni	țâșnirăm	țâșnirăți	țâșniră
	pluperfect	țâșnisem	țâșniseși	țâșnise	țâșniserăm	țâșniserăți	țâșniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țâșnesc	să țâșnești	să țâșnească	să țâșnim	să țâșniți	să țâșnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țâșnește			țâșniți
	negative		nu țâșni			nu țâșniți

Related terms

• țâșnire
• țâșnitoare
• țâșnitor