țintățel

Romanian

Etymology

From țintat +‎ -el.

Adjective

țintățel m or n (feminine singular țintățelă, masculine plural țintățeli, feminine and neuter plural țintățele)

1. diminutive of țintat

Declension

Declension of țintățel

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	țintățel		țintățelă	țintățeli	țintățele
	definite	țintățelul		țintățela	țintățelii	țintățelele
genitive/ dative	indefinite	țintățel		țintățele	țintățeli	țintățele
	definite	țintățelului		țintățelei	țintățelilor	țintățelelor