țintar

Romanian

Etymology

From țintă +‎ -ar.

Noun

țintar m (plural țintare)

1. nine men's morris

Declension

Declension of țintar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țintar	țintarul	(niște) țintare	țintarei
genitive/dative	(unui) țintar	țintarului	(unor) țintare	țintarelor
vocative	țintarule		țintarelor