țintuire

Romanian

Etymology

From țintui +‎ -re.

Noun

țintuire f (plural țintuiri)

1. nailing

Declension

Declension of țintuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țintuire	țintuirea	(niște) țintuiri	țintuirile
genitive/dative	(unei) țintuiri	țintuirii	(unor) țintuiri	țintuirilor
vocative	țintuire, țintuireo		țintuirilor