țocăit

Romanian

Etymology

Past participle of țocăi.

Noun

țocăit n (plural țocăituri)

1. noisy kiss

Declension

Declension of țocăit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țocăit	țocăitul	(niște) țocăituri	țocăiturile
genitive/dative	(unui) țocăit	țocăitului	(unor) țocăituri	țocăiturilor
vocative	țocăitule		țocăiturilor

Verb

țocăit (past participle of țocăi)

1. past participle of țocăi