țocăi

Romanian

Etymology

From țoc +‎ -ăi.

Verb

a țocăi (third-person singular present țocăie, past participle țocăit) 4th conj.

1. to smouch, to kiss loudly

Conjugation

    conjugation of țocăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a țocăi
gerund			țocăind
past participle			țocăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țocăi	țocăi	țocăie	țocăim	țocăiți	țocăie
	imperfect	țocăiam	țocăiai	țocăia	țocăiam	țocăiați	țocăiau
	simple perfect	țocăii	țocăiși	țocăi	țocăirăm	țocăirăți	țocăiră
	pluperfect	țocăisem	țocăiseși	țocăise	țocăiserăm	țocăiserăți	țocăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țocăi	să țocăi	să țocăie	să țocăim	să țocăiți	să țocăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țocăie			țocăiți
	negative		nu țocăi			nu țocăiți