țuțuia

Romanian

Etymology

From țuțui.

Verb

a țuțuia (third-person singular present țuțuie, past participle țuțuiat) 1st conj.

1. to clamber up

Conjugation

    conjugation of țuțuia (first conjugation, no infix)

infinitive			a țuțuia
gerund			țuțuind
past participle			țuțuiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țuțui	țuțui	țuțuie	țuțuiem	țuțuiați	țuțuie
	imperfect	țuțuiam	țuțuiai	țuțuia	țuțuiam	țuțuiați	țuțuiau
	simple perfect	țuțuiai	țuțuiași	țuțuie	țuțuiarăm	țuțuiarăți	țuțuiară
	pluperfect	țuțuiasem	țuțuiaseși	țuțuiase	țuțuiaserăm	țuțuiaserăți	țuțuiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țuțui	să țuțui	să țuțuie	să țuțuiem	să țuțuiați	să țuțuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țuțuie			țuțuiați
	negative		nu țuțuia			nu țuțuiați