țuca

Romanian

Etymology

From țoc.

Verb

a țuca (third-person singular present țucă, past participle țucat) 1st conj.

1. to kiss

Conjugation

    conjugation of țuca (first conjugation, no infix)

infinitive			a țuca
gerund			țucând
past participle			țucat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țuc	țuci	țucă	țucăm	țucați	țucă
	imperfect	țucam	țucai	țuca	țucam	țucați	țucau
	simple perfect	țucai	țucași	țucă	țucarăm	țucarăți	țucară
	pluperfect	țucasem	țucaseși	țucase	țucaserăm	țucaserăți	țucaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țuc	să țuci	să țuce	să țucăm	să țucați	să țuce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țucă			țucați
	negative		nu țuca			nu țucați