așezământ

Romanian

Etymology

From așeza +‎ -ământ.

Noun

așezământ n (plural așezăminte)

1. foundation, establishment

Declension

Declension of așezământ

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) așezământ	așezământul	(niște) așezăminte	așezămintele
genitive/dative	(unui) așezământ	așezământului	(unor) așezăminte	așezămintelor
vocative	așezământule		așezămintelor