ațița

See also: atīta, ațiță, and ațîța

Romanian

Verb

a ațița (third-person singular present ațiță, past participle ațițat) 1st conj.

1. Obsolete form of ațâța.

Conjugation

    conjugation of ațița (first conjugation, no infix)

infinitive			a ațița
gerund			ațițând
past participle			ațițat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ațiț	ațiți	ațiță	ațițăm	ațițați	ațiță
	imperfect	ațițam	ațițai	ațița	ațițam	ațițați	ațițau
	simple perfect	ațițai	ațițași	ațiță	ațițarăm	ațițarăți	ațițară
	pluperfect	ațițasem	ațițaseși	ațițase	ațițaserăm	ațițaserăți	ațițaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ațiț	să ațiți	să ațițe	să ațițăm	să ațițați	să ațițe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ațiță			ațițați
	negative		nu ațița			nu ațițați

References

• ațița in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN