abrutiza

Romanian

Etymology

Borrowed from French abrutir.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.bru.tiˈza/

Verb

a abrutiza (third-person singular present abrutizează, past participle abrutizat) 1st conj.

1. to brutify

Conjugation

    conjugation of abrutiza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a abrutiza
gerund			abrutizând
past participle			abrutizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	abrutizez	abrutizezi	abrutizează	abrutizăm	abrutizați	abrutizează
	imperfect	abrutizam	abrutizai	abrutiza	abrutizam	abrutizați	abrutizau
	simple perfect	abrutizai	abrutizași	abrutiză	abrutizarăm	abrutizarăți	abrutizară
	pluperfect	abrutizasem	abrutizaseși	abrutizase	abrutizaserăm	abrutizaserăți	abrutizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să abrutizez	să abrutizezi	să abrutizeze	să abrutizăm	să abrutizați	să abrutizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		abrutizează			abrutizați
	negative		nu abrutiza			nu abrutizați

References

• abrutiza in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)