afecționa

Romanian

Etymology

Borrowed from French affectionner.

Verb

a afecționa (third-person singular present afecționează, past participle afecționat) 1st conj.

1. to affectionate

Conjugation

    conjugation of afecționa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a afecționa
gerund			afecționând
past participle			afecționat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	afecționez	afecționezi	afecționează	afecționăm	afecționați	afecționează
	imperfect	afecționam	afecționai	afecționa	afecționam	afecționați	afecționau
	simple perfect	afecționai	afecționași	afecționă	afecționarăm	afecționarăți	afecționară
	pluperfect	afecționasem	afecționaseși	afecționase	afecționaserăm	afecționaserăți	afecționaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să afecționez	să afecționezi	să afecționeze	să afecționăm	să afecționați	să afecționeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		afecționează			afecționați
	negative		nu afecționa			nu afecționați

References

• afecționa in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN