agrăi

Romanian

Etymology

From a- +‎ grăi. Calque of German ansprechen.

Verb

a agrăi (third-person singular present agrăiește, past participle agrăit) 4th conj.

1. to address

Conjugation

    conjugation of agrăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a agrăi
gerund			agrăind
past participle			agrăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	agrăiesc	agrăiești	agrăiește	agrăim	agrăiți	agrăiesc
	imperfect	agrăiam	agrăiai	agrăia	agrăiam	agrăiați	agrăiau
	simple perfect	agrăii	agrăiși	agrăi	agrăirăm	agrăirăți	agrăiră
	pluperfect	agrăisem	agrăiseși	agrăise	agrăiserăm	agrăiserăți	agrăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să agrăiesc	să agrăiești	să agrăiască	să agrăim	să agrăiți	să agrăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		agrăiește			agrăiți
	negative		nu agrăi			nu agrăiți

References

• agrăi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN