aiura

Romanian

Alternative forms

• aiuri

Etymology

From aiurea. Compare Aromanian aljuredz.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.juˈra/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: a‧iu‧ra

Verb

a aiura (third-person singular present aiurează, past participle aiurat) 1st conj.

1. (intransitive) to be delirious; to drivel; to rave

   Synonym: delira

Conjugation

    conjugation of aiura (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a aiura
gerund			aiurând
past participle			aiurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	aiurez	aiurezi	aiurează	aiurăm	aiurați	aiurează
	imperfect	aiuram	aiurai	aiura	aiuram	aiurați	aiurau
	simple perfect	aiurai	aiurași	aiură	aiurarăm	aiurarăți	aiurară
	pluperfect	aiurasem	aiuraseși	aiurase	aiuraserăm	aiuraserăți	aiuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să aiurez	să aiurezi	să aiureze	să aiurăm	să aiurați	să aiureze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		aiurează			aiurați
	negative		nu aiura			nu aiurați