aiurare

Romanian

Etymology

From aiura +‎ -re.

Noun

aiurare f (plural aiurări)

1. delirium

Declension

Declension of aiurare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) aiurare	aiurarea	(niște) aiurări	aiurările
genitive/dative	(unei) aiurări	aiurării	(unor) aiurări	aiurărilor
vocative	aiurare, aiurareo		aiurărilor