alămi

Romanian

Etymology

From alamă +‎ -i.

Verb

a alămi (third-person singular present alămește, past participle alămit) 4th conj.

1. to brass

Conjugation

    conjugation of alămi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a alămi
gerund			alămind
past participle			alămit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	alămesc	alămești	alămește	alămim	alămiți	alămesc
	imperfect	alămeam	alămeai	alămea	alămeam	alămeați	alămeau
	simple perfect	alămii	alămiși	alămi	alămirăm	alămirăți	alămiră
	pluperfect	alămisem	alămiseși	alămise	alămiserăm	alămiserăți	alămiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să alămesc	să alămești	să alămească	să alămim	să alămiți	să alămească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		alămește			alămiți
	negative		nu alămi			nu alămiți