alăutiță

Romanian

Etymology

From alăută +‎ -iță.

Noun

alăutiță f (plural alăutițe)

1. diminutive of alăută

Declension

Declension of alăutiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) alăutiță	alăutița	(niște) alăutițe	alăutițele
genitive/dative	(unei) alăutițe	alăutiței	(unor) alăutițe	alăutițelor
vocative	alăutiță, alăutițo		alăutițelor

References

• alăutiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN