alcătuire

Romanian

Etymology

From alcătui +‎ -re.

Noun

alcătuire f (plural alcătuiri)

1. composition

Declension

Declension of alcătuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) alcătuire	alcătuirea	(niște) alcătuiri	alcătuirile
genitive/dative	(unei) alcătuiri	alcătuirii	(unor) alcătuiri	alcătuirilor
vocative	alcătuire, alcătuireo		alcătuirilor