alcătui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian alkot (“to create; to make, form”).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a alcătui (third-person singular present alcătuiește, past participle alcătuit) 4th conj.

1. to make, form

Conjugation

    conjugation of alcătui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a alcătui
gerund			alcătuind
past participle			alcătuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	alcătuiesc	alcătuiești	alcătuiește	alcătuim	alcătuiți	alcătuiesc
	imperfect	alcătuiam	alcătuiai	alcătuia	alcătuiam	alcătuiați	alcătuiau
	simple perfect	alcătuii	alcătuiși	alcătui	alcătuirăm	alcătuirăți	alcătuiră
	pluperfect	alcătuisem	alcătuiseși	alcătuise	alcătuiserăm	alcătuiserăți	alcătuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să alcătuiesc	să alcătuiești	să alcătuiască	să alcătuim	să alcătuiți	să alcătuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		alcătuiește			alcătuiți
	negative		nu alcătui			nu alcătuiți

See also

• face