alcătuit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of alcătui.
Adjective edit
alcătuit m or n (feminine singular alcătuită, masculine plural alcătuiți, feminine and neuter plural alcătuite)
Declension edit
Declension of alcătuit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | alcătuit | alcătuită | alcătuiți | alcătuite | ||
| definite | alcătuitul | alcătuita | alcătuiții | alcătuitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | alcătuit | alcătuite | alcătuiți | alcătuite | ||
| definite | alcătuitului | alcătuitei | alcătuiților | alcătuitelor | |||
Verb edit
alcătuit (past participle of alcătui)