ambiționa

Romanian

Etymology

Borrowed from French ambitionner.

Verb

a ambiționa (third-person singular present ambiționează, past participle ambiționat) 1st conj.

1. to ambition

Conjugation

    conjugation of ambiționa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ambiționa
gerund			ambiționând
past participle			ambiționat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ambiționez	ambiționezi	ambiționează	ambiționăm	ambiționați	ambiționează
	imperfect	ambiționam	ambiționai	ambiționa	ambiționam	ambiționați	ambiționau
	simple perfect	ambiționai	ambiționași	ambiționă	ambiționarăm	ambiționarăți	ambiționară
	pluperfect	ambiționasem	ambiționaseși	ambiționase	ambiționaserăm	ambiționaserăți	ambiționaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ambiționez	să ambiționezi	să ambiționeze	să ambiționăm	să ambiționați	să ambiționeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ambiționează			ambiționați
	negative		nu ambiționa			nu ambiționați