amețire

Romanian

Etymology

From ameți +‎ -re.

Noun

amețire f (plural amețiri)

1. dizziness

Declension

Declension of amețire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) amețire	amețirea	(niște) amețiri	amețirile
genitive/dative	(unei) amețiri	amețirii	(unor) amețiri	amețirilor
vocative	amețire, amețireo		amețirilor

References

• amețire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN