ancrasa

Romanian

Etymology

Borrowed from French encrasser.

Verb

a ancrasa (third-person singular present ancrasează, past participle ancrasat) 1st conj.

1. (transitive) to dirty, to foul

Conjugation

    conjugation of ancrasa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ancrasa
gerund			ancrasând
past participle			ancrasat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ancrasez	ancrasezi	ancrasează	ancrasăm	ancrasați	ancrasează
	imperfect	ancrasam	ancrasai	ancrasa	ancrasam	ancrasați	ancrasau
	simple perfect	ancrasai	ancrasași	ancrasă	ancrasarăm	ancrasarăți	ancrasară
	pluperfect	ancrasasem	ancrasaseși	ancrasase	ancrasaserăm	ancrasaserăți	ancrasaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ancrasez	să ancrasezi	să ancraseze	să ancrasăm	să ancrasați	să ancraseze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ancrasează			ancrasați
	negative		nu ancrasa			nu ancrasați