antrețel

Romanian

Etymology

From antreu +‎ -el.

Noun

antrețel n (plural antrețele)

1. diminutive of antreu; small entrée

Declension

Declension of antrețel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) antrețel	antrețelul	(niște) antrețele	antrețelele
genitive/dative	(unui) antrețel	antrețelului	(unor) antrețele	antrețelelor
vocative	antrețelule		antrețelelor