aprețui
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French apprécier.
Verb edit
a aprețui (third-person singular present aprețuiește, past participle aprețuit) 4th conj.
- to value, to appreciate
Conjugation edit
conjugation of aprețui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a aprețui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | aprețuind | ||||||
| past participle | aprețuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | aprețuiesc | aprețuiești | aprețuiește | aprețuim | aprețuiți | aprețuiesc | |
| imperfect | aprețuiam | aprețuiai | aprețuia | aprețuiam | aprețuiați | aprețuiau | |
| simple perfect | aprețuii | aprețuiși | aprețui | aprețuirăm | aprețuirăți | aprețuiră | |
| pluperfect | aprețuisem | aprețuiseși | aprețuise | aprețuiserăm | aprețuiserăți | aprețuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să aprețuiesc | să aprețuiești | să aprețuiască | să aprețuim | să aprețuiți | să aprețuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | aprețuiește | aprețuiți | |||||
| negative | nu aprețui | nu aprețuiți | |||||