arădui
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a arădui (third-person singular present arăduiește, past participle arăduit) 4th conj.
- (Transylvania) to start
Conjugation edit
conjugation of arădui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a arădui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | arăduind | ||||||
| past participle | arăduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | arăduiesc | arăduiești | arăduiește | arăduim | arăduiți | arăduiesc | |
| imperfect | arăduiam | arăduiai | arăduia | arăduiam | arăduiați | arăduiau | |
| simple perfect | arăduii | arăduiși | arădui | arăduirăm | arăduirăți | arăduiră | |
| pluperfect | arăduisem | arăduiseși | arăduise | arăduiserăm | arăduiserăți | arăduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să arăduiesc | să arăduiești | să arăduiască | să arăduim | să arăduiți | să arăduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | arăduiește | arăduiți | |||||
| negative | nu arădui | nu arăduiți | |||||