arămar

Romanian

Etymology

From aramă (“copper”) +‎ -ar.

Noun

arămar m (plural arămari)

1. coppersmith

Declension

Declension of arămar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) arămar	arămarul	(niște) arămari	arămarii
genitive/dative	(unui) arămar	arămarului	(unor) arămari	arămarilor
vocative	arămarule		arămarilor