arestui

Romanian

Etymology

Borrowed from Russian арестовать (arestovatʹ).

Verb

a arestui (third-person singular present arestuiește, past participle arestuit) 4th conj.

1. (dated) to arrest

Conjugation

    conjugation of arestui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a arestui
gerund			arestuind
past participle			arestuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	arestuiesc	arestuiești	arestuiește	arestuim	arestuiți	arestuiesc
	imperfect	arestuiam	arestuiai	arestuia	arestuiam	arestuiați	arestuiau
	simple perfect	arestuii	arestuiși	arestui	arestuirăm	arestuirăți	arestuiră
	pluperfect	arestuisem	arestuiseși	arestuise	arestuiserăm	arestuiserăți	arestuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să arestuiesc	să arestuiești	să arestuiască	să arestuim	să arestuiți	să arestuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		arestuiește			arestuiți
	negative		nu arestui			nu arestuiți