argintui

Romanian

Etymology

From argint +‎ -ui.

Verb

a argintui (third-person singular present argintuiește, past participle argintuit) 4th conj.

1. to silver

Conjugation

    conjugation of argintui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a argintui
gerund			argintuind
past participle			argintuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	argintuiesc	argintuiești	argintuiește	argintuim	argintuiți	argintuiesc
	imperfect	argintuiam	argintuiai	argintuia	argintuiam	argintuiați	argintuiau
	simple perfect	argintuii	argintuiși	argintui	argintuirăm	argintuirăți	argintuiră
	pluperfect	argintuisem	argintuiseși	argintuise	argintuiserăm	argintuiserăți	argintuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să argintuiesc	să argintuiești	să argintuiască	să argintuim	să argintuiți	să argintuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		argintuiește			argintuiți
	negative		nu argintui			nu argintuiți