ascuțime

Romanian

Etymology

From ascuți +‎ -ime.

Noun

ascuțime f (uncountable)

1. keenness

Declension

declension of ascuțime (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ascuțime	ascuțimea
genitive/dative	(unei) ascuțime	ascuțimei
vocative	ascuțime, ascuțimeo