ascultământ
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
ascultământ n (plural ascultăminte)
- the act of listening
Declension edit
Declension of ascultământ
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) ascultământ | ascultământul | (niște) ascultăminte | ascultămintele |
| genitive/dative | (unui) ascultământ | ascultământului | (unor) ascultăminte | ascultămintelor |
| vocative | ascultământule | ascultămintelor | ||