ascultământ

Romanian

Etymology

From asculta +‎ -ământ.

Noun

ascultământ n (plural ascultăminte)

1. the act of listening

Declension

Declension of ascultământ

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ascultământ	ascultământul	(niște) ascultăminte	ascultămintele
genitive/dative	(unui) ascultământ	ascultământului	(unor) ascultăminte	ascultămintelor
vocative	ascultământule		ascultămintelor