asculta
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin ascultāre, variant of auscultāre. Doublet of ausculta, a borrowing from Latin.
Pronunciation edit
Verb edit
a asculta (third-person singular present ascultă, past participle ascultat) 1st conj.
- to listen, to hear
- Ascultă-mă acuma.
- Listen to me now.
- Elevii nu-l ascultau pe profesor.
- The students were not listening to the teacher.
Conjugation edit
conjugation of asculta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a asculta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ascultând | ||||||
| past participle | ascultat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ascult | asculți | ascultă | ascultăm | ascultați | ascultă | |
| imperfect | ascultam | ascultai | asculta | ascultam | ascultați | ascultau | |
| simple perfect | ascultai | ascultași | ascultă | ascultarăm | ascultarăți | ascultară | |
| pluperfect | ascultasem | ascultaseși | ascultase | ascultaserăm | ascultaserăți | ascultaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ascult | să asculți | să asculte | să ascultăm | să ascultați | să asculte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ascultă | ascultați | |||||
| negative | nu asculta | nu ascultați | |||||