asemna

Romanian

Etymology

Derived from Latin assigno. Based on semn.

Verb

a asemna (third-person singular present asemnează, past participle asemnnat) 1st conj.

1. Alternative form of asigna (“to assign”).

Conjugation

    conjugation of asemna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a asemna
gerund			asemnând
past participle			asemnat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	asemnez	asemnezi	asemnează	asemnăm	asemnați	asemnează
	imperfect	asemnam	asemnai	asemna	asemnam	asemnați	asemnau
	simple perfect	asemnai	asemnași	asemnă	asemnarăm	asemnarăți	asemnară
	pluperfect	asemnasem	asemnaseși	asemnase	asemnaserăm	asemnaserăți	asemnaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să asemnez	să asemnezi	să asemneze	să asemnăm	să asemnați	să asemneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		asemnează			asemnați
	negative		nu asemna			nu asemnați

References

• asemna in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)