asmuțit

Romanian

Etymology

Past participle of asmuți.

Noun

asmuțit n (plural asmuțituri)

1. incited, roused to attack someone (about dogs)

Declension

Declension of asmuțit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) asmuțit	asmuțitul	(niște) asmuțituri	asmuțiturile
genitive/dative	(unui) asmuțit	asmuțitului	(unor) asmuțituri	asmuțiturilor
vocative	asmuțitule		asmuțiturilor

Verb

asmuțit (past participle of asmuți)

1. past participle of asmuți

References

• asmuțit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN