astăvi

Romanian

Etymology

From a- +‎ stăvi.

Verb

a astăvi (third-person singular present astăvie, past participle astăvit) 4th conj.

1. (colloquial) to tarry

Conjugation

    conjugation of astăvi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a astăvi
gerund			astăvind
past participle			astăvit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	astăv	astăvi	astăve	astăvim	astăviți	astăv
	imperfect	astăveam	astăveai	astăvea	astăveam	astăveați	astăveau
	simple perfect	astăvii	astăviși	astăvi	astăvirăm	astăvirăți	astăviră
	pluperfect	astăvisem	astăviseși	astăvise	astăviserăm	astăviserăți	astăviseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să astăv	să astăvi	să astăvă	să astăvim	să astăviți	să astăvă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		astăve			astăviți
	negative		nu astăvi			nu astăviți

References

• astăvi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN