astrânge

Romanian

Alternative forms

• astrînge — old orthography

Etymology

Probably from Latin astringere, present active infinitive of astringō or from a- +‎ strânge.

Verb

a astrânge (third-person singular present astrânge, past participle astrâns) 3rd conj.

1. (regional, Banat, Transylvania, archaic) to gather, collect

Conjugation

    conjugation of astrânge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a astrânge
gerund			astrângând
past participle			astrâns
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	astrâng	astrângi	astrânge	astrângem	astrângeți	astrâng
	imperfect	astrângeam	astrângeai	astrângea	astrângeam	astrângeați	astrângeau
	simple perfect	astrânsei	astrânseși	astrânse	astrânserăm	astrânserăți	astrânseră
	pluperfect	astrânsesem	astrânseseși	astrânsese	astrânseserăm	astrânseserăți	astrânseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să astrâng	să astrângi	să astrângă	să astrângem	să astrângeți	să astrângă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		astrânge			astrângeți
	negative		nu astrânge			nu astrângeți

Related terms

• strânge