autoacuzat

Romanian

Etymology

Past participle of autoacuza.

Noun

autoacuzat n (plural autoacuzaturi)

1. self-accusation

Declension

Declension of autoacuzat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) autoacuzat	autoacuzatul	(niște) autoacuzaturi	autoacuzaturile
genitive/dative	(unui) autoacuzat	autoacuzatului	(unor) autoacuzaturi	autoacuzaturilor
vocative	autoacuzatule		autoacuzaturilor

Verb

autoacuzat (past participle of autoacuza)

1. past participle of autoacuza

References

• autoacuzat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN