autoacuza

Romanian

Etymology

Borrowed from French autoaccuser.

Verb

a autoacuza (third-person singular present autoacuză, past participle autoacuzat) 1st conj.

1. to accuse oneself

Conjugation

    conjugation of autoacuza (first conjugation, no infix)

infinitive			a autoacuza
gerund			autoacuzând
past participle			autoacuzat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	autoacuz	autoacuzi	autoacuză	autoacuzăm	autoacuzați	autoacuză
	imperfect	autoacuzam	autoacuzai	autoacuza	autoacuzam	autoacuzați	autoacuzau
	simple perfect	autoacuzai	autoacuzași	autoacuză	autoacuzarăm	autoacuzarăți	autoacuzară
	pluperfect	autoacuzasem	autoacuzaseși	autoacuzase	autoacuzaserăm	autoacuzaserăți	autoacuzaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să autoacuz	să autoacuzi	să autoacuze	să autoacuzăm	să autoacuzați	să autoacuze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		autoacuză			autoacuzați
	negative		nu autoacuza			nu autoacuzați