autocunoaște

Romanian

Etymology

From auto- +‎ cunoaște.

Verb

a autocunoaște (third-person singular present autocunoaște, past participle autocunoscut) 3rd conj.

1. to know oneself

Conjugation

    conjugation of autocunoaște (third conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a autocunoaște
gerund			autocunoscând
past participle			autocunoscut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	autocunosc	autocunoști	autocunoaște	autocunoaștem	autocunoașteți	autocunosc
	imperfect	autocunoșteam	autocunoșteai	autocunoștea	autocunoșteam	autocunoșteați	autocunoșteau
	simple perfect	autocunoscui	autocunoscuși	autocunoscu	autocunoscurăm	autocunoscurăți	autocunoscură
	pluperfect	autocunoscusem	autocunoscuseși	autocunoscuse	autocunoscuserăm	autocunoscuserăți	autocunoscuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să autocunosc	să autocunoști	să autocunoască	să autocunoaștem	să autocunoașteți	să autocunoască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		autocunoaște			autocunoașteți
	negative		nu autocunoaște			nu autocunoașteți