cunoaște
Romanian edit
Alternative forms edit
- cunóște — obsolete
- куноаште (cunoaște) — post-1930s Cyrillic spelling
Etymology edit
Inherited from Late Latin conōscere, variant of Latin cognōscere.
Pronunciation edit
Verb edit
a cunoaște (third-person singular present cunoaște, past participle cunoscut) 3rd conj.
- (transitive) to know (a person)
- (reflexive) to be acquainted
Conjugation edit
conjugation of cunoaște (third conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a cunoaște | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cunoscând | ||||||
| past participle | cunoscut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cunosc | cunoști | cunoaște | cunoaștem | cunoașteți | cunosc | |
| imperfect | cunoșteam | cunoșteai | cunoștea | cunoșteam | cunoșteați | cunoșteau | |
| simple perfect | cunoscui | cunoscuși | cunoscu | cunoscurăm | cunoscurăți | cunoscură | |
| pluperfect | cunoscusem | cunoscuseși | cunoscuse | cunoscuserăm | cunoscuserăți | cunoscuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cunosc | să cunoști | să cunoască | să cunoaștem | să cunoașteți | să cunoască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cunoaște | cunoașteți | |||||
| negative | nu cunoaște | nu cunoașteți | |||||
Derived terms edit
- cunoaștere
- cunoscător
- cunoscut
- cunoștință
- cunoștințe
- a recunoaște (to recognize)