autodenunțat

Romanian

Etymology

Past participle of autodenunța.

Noun

autodenunțat n (plural autodenunțaturi)

1. self-denunciation

Declension

Declension of autodenunțat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) autodenunțat	autodenunțatul	(niște) autodenunțaturi	autodenunțaturile
genitive/dative	(unui) autodenunțat	autodenunțatului	(unor) autodenunțaturi	autodenunțaturilor
vocative	autodenunțatule		autodenunțaturilor

Verb

autodenunțat (past participle of autodenunța)

1. past participle of autodenunța

References

• autodenunțat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN