autoelogiat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of autoelogia.
Noun edit
autoelogiat n (plural autoelogiaturi)
Declension edit
Declension of autoelogiat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) autoelogiat | autoelogiatul | (niște) autoelogiaturi | autoelogiaturile |
| genitive/dative | (unui) autoelogiat | autoelogiatului | (unor) autoelogiaturi | autoelogiaturilor |
| vocative | autoelogiatule | autoelogiaturilor | ||
Verb edit
autoelogiat (past participle of autoelogia)
References edit
- autoelogiat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN