autoelogiat

Romanian

Etymology

Past participle of autoelogia.

Noun

autoelogiat n (plural autoelogiaturi)

1. self-praise

Declension

Declension of autoelogiat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) autoelogiat	autoelogiatul	(niște) autoelogiaturi	autoelogiaturile
genitive/dative	(unui) autoelogiat	autoelogiatului	(unor) autoelogiaturi	autoelogiaturilor
vocative	autoelogiatule		autoelogiaturilor

Verb

autoelogiat (past participle of autoelogia)

1. past participle of autoelogia

References

• autoelogiat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN