avântare

Romanian

Etymology

From avânta +‎ -re.

Noun

avântare f (plural avântări)

1. rushing

Declension

Declension of avântare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) avântare	avântarea	(niște) avântări	avântările
genitive/dative	(unei) avântări	avântării	(unor) avântări	avântărilor
vocative	avântare, avântareo		avântărilor

References

• avântare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN