avânta

Romanian

Etymology

From avânt, from vânt. Less likely from Latin adventāre, present active infinitive of adventō, from adventus.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.vɨnˈta/

Verb

a avânta (third-person singular present avântă, past participle avântat) 1st conj.

1. to rush at or to, dash towards

   Synonym: repezi

Conjugation

    conjugation of avânta (first conjugation, no infix)

infinitive			a avânta
gerund			avântând
past participle			avântat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	avânt	avânți	avântă	avântăm	avântați	avântă
	imperfect	avântam	avântai	avânta	avântam	avântați	avântau
	simple perfect	avântai	avântași	avântă	avântarăm	avântarăți	avântară
	pluperfect	avântasem	avântaseși	avântase	avântaserăm	avântaserăți	avântaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să avânt	să avânți	să avânte	să avântăm	să avântați	să avânte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		avântă			avântați
	negative		nu avânta			nu avântați

Derived terms

• avântare