bântui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian bántani, infinitive of bánt (“to be bothered by”).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a bântui (third-person singular present bântuie, past participle bântuit) 4th conj.

1. to haunt

Conjugation

    conjugation of bântui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a bântui
gerund			bântuind
past participle			bântuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bântui	bântui	bântuie	bântuim	bântuiți	bântuie
	imperfect	bântuiam	bântuiai	bântuia	bântuiam	bântuiați	bântuiau
	simple perfect	bântuii	bântuiși	bântui	bântuirăm	bântuirăți	bântuiră
	pluperfect	bântuisem	bântuiseși	bântuise	bântuiserăm	bântuiserăți	bântuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bântui	să bântui	să bântuie	să bântuim	să bântuiți	să bântuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bântuie			bântuiți
	negative		nu bântui			nu bântuiți