bântuire

Romanian

Etymology

From bântui +‎ -re.

Noun

bântuire f (plural bântuiri)

1. haunting

Declension

Declension of bântuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bântuire	bântuirea	(niște) bântuiri	bântuirile
genitive/dative	(unei) bântuiri	bântuirii	(unor) bântuiri	bântuirilor
vocative	bântuire, bântuireo		bântuirilor