bădițel

Romanian

Etymology

From bădiță +‎ -el.

Noun

bădițel m (plural bădiței)

1. diminutive of bădiță

Declension

Declension of bădițel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bădițel	bădițelul	(niște) bădiței	bădițeii
genitive/dative	(unui) bădițel	bădițelului	(unor) bădiței	bădițeilor
vocative	bădițelule		bădițeilor